Ganduri

Cand ajungem la o anumita greutate, orice fel de distractie devine un chin. Fiecare ocazie speciala, nunta, botez sau revelion ne arunca intr-o cursa prin magazine ca sa gasim ceva cu care sa ne imbracam si care sa ne arate cat de cat bine; o iesire in oras e de fapt o tentativa de a ne abtine de la mancare si bautura pentru ca avem impresia ca toata masa e cu ochii pe noi ca sa vada ce si cat mancam; o "sedinta foto" la o excursie aduce intrebarea preferata a celor din jur: "de ce nu vrei sa intri in poza?????". Apoi te hotaresti sa slabesti si te apuci de regim. Iti promiti ca vei ajunge la fel de sigura pe tine ca si prietenele tale. Iti promiti ca nu te vei mai simti niciodata inferioara celor din jurul tau. Iti promiti ca vei merge cu capul sus, mandra de tine.
Insa atunci cand vine momentul adevarului, cand rezultatele incep sa se vada si lumea din jurul tau te complimenteaza, se intampla ceva neasteptat. Devii si mai nesigura pe tine, mai critica ca niciodata si un pic mai timida ca inainte. Constati faptul ca ai tendinta de a alege haine largi care mascheaza cat mai mult, ca te uiti in oglinda si nu vezi altceva decat vergeturi, un pic de piele parca lasata, o burta un pic diforma si forme pe care ai vrea sa nu le vezi dar parca nu reusesti sa scapi de ele.
Autocritica creste cu fiecare kilogram pierdut. Dorinta de a te ascunde devine mai mare ca inainte de regim. Increderea scade, parca, necontrolat.
Privirile celor din jur sunt parca deranjante. Incepi sa te gandesti "La ce se uita oare? La burta? La "colaci"?" si constati ca orice ti-ar spune cei din jur, tu te vezi un pic mai..........urata ca inainte.
Nu stiu de ce se intampla asta si nici cum sa opresc gandurile. Cea mai mare greutate pe care am avut-o vreodata a fost de 92kg. Atata cantaream in Februarie 2012. Acum, la finalul lunii august sunt cu 20kg mai usoara. Lumea din jur ma felicita si ma complimenteaza. Sotul meu ma complimenteaza mereu si se vede in ochii lui mandria pe care o are, nu neaparat pentru kilogramele pierdute, ci pentru ambitia si determinarea mea.. Insa eu parca nu pot vedea ce vad ei. Vreau sa cred ca cei din jurul meu sunt sinceri. Macar o parte din ei. Insa as vrea sa vad si eu ce vad ei..................

18.08.2012 - Inceput nou

Pauza..........47 de zile am fost nevoita sa intru in consolidare ceea pentru mine a insemnat pauza de la dieta. Consolidarea nu am tinut-o strict. Am mancat un pic de paine, un pic de inghetata, un pic de ciocolata, un pic de paste sau mai pe scurt, un pic din fiecare aliment care imi place si care stiu ca imi lipseste in timpul croazierei. In fiecare zi ma uitam in oglinda sa vad daca s-a modificat ceva de teama sa nu stric ceea ce am inceput. Pe cantar mi-a fost teama sa ma urc. Ieri a fost a doua prima zi de dukan. M-am urcat pe cantar si surpriza!!!!!!! 75kg. Adica exact cu cat am intrat in pauza:) Nu s-a pus niciun gram pe mine! Acum reincepem cursa contra kilogramelor. Ieri a fost greu. Obisnuita din nou cu interzisele, ma tot uitam la ele si imi aminteam ca nu mai am voie. Am baut iaurturi mai mult ca de obicei doar ca sa umplu stomacul sa nu aibe loc dumicatul de paine pe care doream sa-l mananc. Sunt in a doua zi acum si vad ca imi revin. Nu mai am pofte, nu mai imi este foame continuu, nu ma mai gandesc la interzise. Totul pleaca de la cap. A trecut prima zi, am vazut ca se poate si acum sunt mai puternica ca oricand si mai pregatita ca oricand sa termin cursa. Targetul a ramas acelasi, 4kg pe luna. Luna asta ar trebui sa fie doar 2. Orice kg pierdut in plus va fi, asa cum imi place sa spun, bonus de buna purtare :D

Fructe

Activitatea principala a familiei de 2 luni si ceva este distributia de legume - fructe. Cu asta se ocupa sotul meu. Avantajul cel mai mare este faptul ca ii dau telefon, ii spun ce imi trebuie si el aduce acasa. Dezavantajul este ca printre legumele aduse, intotdeauna se ascunde si un fruct. A venit vara, e vremea nectarinelor (yam), visinelor (yam yam), capsunile au aparut si multe altele. Dr. Dukan spune ca nu avem voie sa mancam fructe din cauza zaharului din ele. Am facut pana acum 2 borcane de dulceata (una de capsuni si una de banane cu ananas), placinte, prajituri si compot pentru ca o singura persoana nu poate manaca atat de multe fructe si se strica. Dupa ziua de ieri in care mi-a fost atat de rau m-am hotarat sa iau masuri si sa-l ajut, in acelasi timp, pe sotul meu. Am ajuns azi acasa, m-am uitat in pungile aduse de el, am gasit rosii, castraveti, cartofi (sunt in prima zi din seria de PP asa ca nu le-am bagat in seama) si in timp ce eu le puneam la loc am simtit mirosul.....Dulce, delicat, interzis.....M-am uitat spre el si am vazut ca spala niste capsuni si nectarine! M-am gandit ca e pacat sa se strice. Erau atat de frumoase si eu stiam ca el nu le va manca pe toate si le voi arunca pana la urma. M-am infipt intr-o nectarina si in mai putin de 10 secunte am ramas doar cu samburele in mana. Sentimentul e fantastic. Gustul e de nedescris. Stiu ca e important sa tin regimul ca la carte insa sanatatea mea vine pe primul loc asa ca de acum incolo, imi iau o zi pe saptamana in care voi manca mai putin, voi face mai multa miscare si voi manca un fruct. La sfarsitul lunii voi vedea daca stagnez sau nu si atunci voi vedea daca e bine sau nu. Absolut toti nutritionistii si medicii de specialitate spun ca exista fructe care ajuta la arderea kaloriilor si la digestie; merele, pepene rosu, strugurii in cantitati mici sunt doar o parte din ele. Multi doctori sunt impotriva acestui regim si spun ca el trebuie tinut asa cum a fost gandit initial, 1 saptamana stricta si apoi 2-3 zile de pauza. Intr-adevar, lipsa de vitamine isi spune cuvantul asa ca voi personaliza un pic regimul. Multa lume mi-ar sari in cap si mi-ar spune ca sunt slaba de fire si ca ar trebui sa-l tin ca la carte daca vreau rezultate insa, asa cum am mai spus, sanatatea mea e pe primul loc si daca ajung sa cad pe strada pentru ca nu am putere, daca ma impiedic pe scari pentru ca nu am forta necesara pentru a ridica piciorul sau daca ma cert cu colegii de servici pentru ca sunt iritata si indispusa, nu ma ajuta faptul ca slabesc.
Prefer sa slabesc mai incet, prefer in loc de 4kg/luna sa slabesc 2 sau 3 kg / luna dar sa imi mentin sanatatea.
Mai devreme sau mai tarziu voi ajunge la greutatea pe care mi-o doresc. Important pentru mine este sa nu sufar pe parcurs pentru ca la urma urmei, am un drum foarte lung de batut , viata nu ofera doar momente bune si fericite si daca adaug si eu suferinta la cele deja existente, atunci nu are rost.

Oboseala

66 de zile isi spun cuvantul. Sunt obosita. Lipsa vitaminelor si a zaharului se simte. Ma enervez sau ma indispun foarte usor si parca abia am putere sa merg. Am fost la un pas de a ma impiedica de 3 ori azi pentru ca nu am ridicat piciorul suficient de sus ca sa fac un pas. Nu e usor. Dar sacoul pe care l-am primit cadou acu' cateva luni si  care imi era prea mic acum imi vine turnat, pantalonii cumparati in decembrie imi sunt deja mari, pana si numarul de la sutien a scazut :D Pielea e mai ferma, burta se retrage incet si incep sa observ ca am oase de care uitasem complet :)) Toate astea imi dau putere sa merg mai departe. Nu e usor! Dar merita!!!

01.06.2012 - 2 luni cu dukan

Au trecut 2 luni. Nici mie nu imi vine sa cred. M-am urcat dimineata pe cantar si imi venea sa-l pup! 77.70kg. Totalul pana acum este de 15kg dintre care 9.9kg de cand tin dukan. Rezultatele sunt uimitoare. Se vede deja cu ochiul liber. Ma simt mai bine si arat mai bine.

Rezultate

Dupa multe batalii pierdute cu kilogramele, ajungi la un moment dat in faza de resemnare. Te uiti in oglinda, te studiezi si iti spui "asta sunt si cine ma place, ma place exact asa cum sunt". Apoi deschizi dulapul de haine, arunci sau "ascunzi" tot ce nu te cuprinde sau nu te avantajeaza, toate acele haine pe care le pastrezi pentru momentul in care vei reusi sa slabesti si sa le porti. Faci inventarul si te duci in magazinele in care stii sigur ca vei gasi masuri mari si iei tot ce iti trebuie pe masura ta. Incerci sa fie cat mai bine croite si sa arata cat se poate de frumos, poate ti le faci chiar pe comanda in ideea ca si oamenii grasi pot arata bine. Apoi vine momentul cel mai placut. Prima masa sanatoasa cu mancarea preferata. O savurezi din plin fara remuscari si fara regrete. Iti faci un program de mese in asa fel incat sa nu mai pui pe tine vreun kilogram. Te gandesti "macar sa raman la atat ca e ok". Si asa trec zile, saptamani, te trezesti ca zambetul pe care l-ai afisat doar ca sa nu stie lumea din jur cat suferi, devine sincer. Mananci oricand iti e foame si te simti bine si cand le vezi pe cele slabe ca se abtin de la diverse iti spui "ce bine ca pot manca orice vreau". Ajungi sa crezi ca mai bine grasa si fericita decat slaba si trista. Te aranjezi, porti un decolteu generos si bijuterii impunatoare ca sa distraga atentia de la greutate.
Numai ca ajungi la un punct cand realizezi ca in tot timpul asta, ai continuat sa te ingrasi. Hainele iar nu te mai cuprind, trebuie sa cumperi altele cu un numar sau doua mai mari, ti-e teama sa te urci pe cantar da ti-e mai teama sa nu te urci. Te cantaresti si vezi ca pragul de care ti-ai promis ca nu vei trece vreodata, tocmai a fost depasit. Asta este momentul crucial in care decizi cum iti vei trai viata de acum incolo. Te resemnezi sau lupti pana la capat.
Incep apoi pregatirile pentru lupta. Strategii, planuri, scheme.
In primul rand faci tot posibilul sa te convingi ca nu vrei sa slabesti repede. Iti spui ca lumea e obisnuita cu tine asa cum esti si nu se intampla nimic rau daca slabesti mai greu. Ca nu conteaza cat timp dureaza atata timp cat are efect.
Apoi iti impui sa nu arati cand si cat ai slabit. Sa faci tot posibilul sa te imbraci la fel ca sa nu te astepti la complimente care nu vor veni.
Apoi incerci sa te convingi ca nici macar nu ai nevoie de complimente. Si incepe lupta.
Tu ataci cu alimente slabe si cu vointa de fier. "Kilogramele" ataca cu pofte de orice mai putin de ce ai voie.
Tu ataci cu mancaruri mai sofisticate insa de regim, "kilogramele" ataca cu mirosuri de prajeli si pizza.
Fiecare zi e o batalie.Si apoi vine momentul in care tu castigi lupta. Nu e momentul cand cantarul arata greutatea pe care ti-o doresti, nici atunci cand iti cumperi prima haina cu un numar mai mic. Este momentul cand primesti primul compliment. Primul "wow!!!" venit din partea cuiva. Si nu conteaza daca e partenerul de viata, o prietena sau o colega. Acea privira aruncata spre tine, uimirea si vorbele dulci care urmeaza, fac ca toate zilele grele si toate sacrificiile sa nu mai conteze. Abia atunci iti dai seama cat de important era pentru tine sa fii admirata, sa vezi o privire aruncata spre tine cu placere, un cap intors dupa tine pe strada sau un simplu compliment legat de o bluza nou cumparata.
Acel prim compliment te face sa castigi lupta. Atunci stii ca ceea ce faci e bine si iti da putere sa mergi inainte.
Azi a venit momentul si pentru mine.
Azi pot spune ca am castigat lupta definitiv.
De acum, regimul devine doar un mod de a trai. Slabitul va veni de la sine. Nu ma mai lupt si nu ma mai gandesc constant la cantar, mancare sau haine.
De acum, imi traiesc viata.

Dovezi

Toti cei care se apuca de slabit isi verifica hainele. Se uita sa vada daca sunt mai largi, daca pica pe corp asa cum picau inainte. Ca sa evite cantarul (care cateodata e rau cu noi) apeleaza la aceasta metoda de verificare. Si eu am cautat altceva in afara de cantar care sa-mi arate daca am mai slabit sau nu. E adevarat ca hainele pe care le am sunt deja mari si le iau in ordine inversa cumpararii lor (am pastrat haine de la fiecare etapa de ingrasare) insa mereu ma gandesc ca hainele se pot largi asa ca nu m-au satisfacut. Dupa o perioada in care nu stiam ce sa fac ca sa vad cat/cum slabesc (si aici specific ca nu imi place sa ma masor pentru ca nu stiu cum), am descoperit solutia! Inelele. Am doua inele, unul de la mama si unul de la sotul meu, pe care nu le-am mai pus pe mana de niste ani. Cel de la mama, l-am primit cand am implinit 20 de ani iar cel de la sotul meu, in 2005 (aveam 24 de ani) de ziua indregostitilor. Niciunul dintre inele nu mai putea fi bagat pe vreun deget:)) Erau prea mici. Acum le-am pus la locul lor de cinste:) Cel mic (cel de la sot) este si ajutorul meu de testare a cantitatii de sare consumata. De fiecare data cand observ ca nu se mai invarta lejer pe deget, stiu ca am pus un pic cam multa sare in mancare si am grija sa beau mai multa apa ca pana a doua zi sa o elimin (efectul sarii este instant la mine si ma umflu cam la o ora dupa ce o consum). M-a motivat un pic mai mult faptul ca am reusit sa le pun pe degete ca daca stau bine si ma gandesc, nu kg-ele sunt cele care conteaza ci aspectul fizic. Sunt un pic mai bine, un pic mai linistita. In seara in care am scris de placinta mea cu mere, am si gustat din ea. Simteam ca ma sufoc. Nu puteam face nimic pentru ca ma gandeam la ea. Asa ca mi-am asumat riscul, mi-am tait o felie sanatoasa si am mancat-o fara sa respir. Nu cred ca mi-a luat mai mult de 30 de secunde sa o mananc toata si nu exagerez. Nu m-am simtit vinovata absolut deloc. Dupa ce am terminat felia, m-am asezat in fotoliu cu farfuria goala in brate si am simtit cum ma cuprinde o stare de relaxare. Mi se limpezea mintea. Incercam sa-mi imaginez cum ar fi fost daca nu mancam acea felie de placinta care mi-a pus in pericol munca a 43 de zile si mi-am dat seama ca nu as fi fost ok. Sincer spun, daca nu o mancam, probabil ca renuntam la dieta datorita starii psihice. A doua zi m-am urcat pe cantar si se pare ca si el m-a inteles pentru ca mi-a aratat 79.5. Am vrut sa intru in PP pentru 7 zile dar apoi m-am gandit ca ar fi un chin mult prea mare pentru mine si nu sunt masochista asa ca am continuat cu PL inca 2 zile conform planului. Azi dimineata cantarul mi-a aratat 80.5 ceea ce pentru mine este extraordinar. Inseamna ca greutatatea mea s-a stabilizat. Daca pana la sf. lunii, greutatea se va stabiliza la 79kg voi fi in graficul meu lunar propus. Nu stiu daca voi mai avea momente in care sa simt ca nu mai rezist si voi calca stramb. Probabil ca da. Important pentru mine este ca dupa ce am "comis-o" am mers inainte fara a avea vechiul sentiment care imi spune "lasa ca se poate trisa daca e doar putin, asa ca de ce sa nu o fac". Nu mai am pofte interzise, nu imi vine sa stric regimul si sunt constienta de faptul ca daca vreau sa ajung la greutatea dorita, trebuie sa fac sacrificii mari.

La un pas de renuntare:(

43 de zile. Atatea au trecut de cand am inceput dieta. Nu a fost foarte greu pana acum mai ales ca rezultatele au aparut destul de rapid. Pana acum. Spre deosebire de majoritatea oamenilor, eu, atunci cand sunt stresata, mananc. Obisnuiam sa mananc bine. Tot ce imi placea mai mult si fara masura. 43 de zile de dieta fara nicio pofta si sunt la un pas de a claca. La servici, stresul devine din ce in ce mai greu, problemele financiare de acasa ma fac sa ma simt frustrata si eu nu pot manca. Gatesc mult. Mi-am petrecut week-end-ul gatind. Mi-am facut o supa si chiftele, i-am facut lui ficatei la tigaie cu cartofi, ostropel si apogeul l-am atins cu o placinta de mere. Toata casa mirosea a mancare buna, a mere si scortisoara si eu ma uitam la placinta si incercam sa ma conving ca nu am nevoie de ea ca sa ma simt mai bine. Am incercat azi sa-mi fac ceva bun dukan dar simplu fapt ca e dukan ma face sa simt ca nu ma va satisface. Vreau ceva bun. Mi-e pofta de orice nu e dukan. Azi, era sa mananc o bucata de paine doar pentru ca nu e dukan; pentru ca e interzisa. Nu stiu cat mai rezist. Sunt stresata, nu pot dormi si singura placere pe care o aveam in situatii de genul asta mi-am luat-o singura. Ca sa nu cad in prada tentatiilor, m-am urcat pe cantar. 79.60. Pentru prima data in mai bine de 3 ani, cantarul meu a aratat o greutate sub 80. Ar fi trebuit sa fiu fericita, multumita, in schimb, ma plimb de 2 ore in jurul mesei pe care sta placinta. Parca ma striga. Si eu stiu ca daca mananc din ea, pentru 1 secunda, ma voi simti mai bine, mai relaxata. Dar dupa ce trece secunda? Stiu ca o sa vina sentimentul de vinovatie si daca cantarul nu ma va pedepsi, vor urma si alte momente de renuntare temporare pana cand voi renunta din nou intrand in cercul vicios in care am stat atata timp cand imi spuneam "lasa ca ma apuc de maine de regim, azi nu ma simt in stare". Nu vreau sa ma intorc la asta. Vreau sa reusesc. Vreau sa ajung la target. Vreau in vara asta, sa pot iesi la iarba verde, la piscina, la munte sau la mare si sa nu imi fie rusine sa port un pantalon scurt sau un maieu. Vreau sa merg cu sotul meu in concediu la mare si sa stau pe plaja in costum de baie, nu in rochie de plata. Vreau sa vad in ochii lui admiratia si placerea pe care le vedeam cand ne-am cunoscut acu' 9 ani. Dar nu stiu cat mai rezist. Sunt nervoasa, sunt agitata, sunt stresata si ma apropii cu pasi repezi la a fi un pic depresiva. M-am saturat de probleme, de griji si de necazuri.

Sentiment de vinovatie!?!

Aseara a fost prima data cand m-am simtit vinovata pentru cee ce am mancat. Fiind prima zi de pl, mi-am facut un fel de 2 in 1, chiftelute marinata si supa de rosii, in aceasi oala :)) Am mancat un pic (era deja tarziu cand am stins focul la aragaz) si a iesit o bunatate!!!! A iesit prea bun:)) M-am apucat sa ma gandesc la tot ce am pus in mancare.....ficatei de pui si piept de pui date prin masina de tocat, amestecate cu ceapa verde, usturoi verde, marar, chilli, 1 ou, tarate si un pic de musdei de usturoi pentru chiftele iar supa din apa, bulion, sare si zarzavat. Nimic nepermis. Nimic gras. Sentimentul de vinovatie e inca acolo. Cred ca in mintea mea a ramas ideea ca mancarea de regim este fada si negustuoasa. Offffffffff. Singurul lucru care ma poate scoate din starea asta e cantarul dar mi-e frica si de el :)) Ma enerveaza creierul meu. Trebuie reeducat!

Gratarul traditional de 01 mai

01 mai 2012. Legea gratarelor ne-a cam dat peste cap dar noi nu ne-am lasat. Dupa lungi cautari pe net sa vedem unde sunt locurile "special amenajate" pentru gratare, ne-am hotarat sa mergem la Cernica. Nicio lege nu o sa reuseasca sa ne tina acasa si nu am putut accepta ideea ca traditionala iesire la gratar de 01 mai sa fie in parc.
Cumparaturile le-am facut ieri. Mi-am luat un piept de pui maricel si cateva pulpe dezosate, le-am curatat bine de grasime si m-am apucat seara sa mi le pregatesc pentru a doua zi.
Cititul etichetelor a devenit un reflex pentru mine si am crezut ca nimic nu ma mai poate surprinde pana cand am citit ingredientele de pe plicul de condimente pentru gratar pe care l-am cumparat special pentru aceasta ocazie; 53% sare!!!!! faina de grau!!!! urme de lapte!!! urme de susan!!! Nu mi-a venit sa cred! M-am apucat frumusel sa mi le prepar singurica cu usturoi, un pic de sare, marar uscat si chili. Aratau fantastic. Le-am bagat in folie de staniol si le-am tinut la rece toata noapte.Cand au terminat baietii de facut focul, le-am scos din staniol. S-au facut excelent pe gratar. Am avut un loc rezervat doar pentru bucatile mele pe gratar ca sa nu se atinga micii si porcul de puiul meu :)
Despre dieta s-a discutat. Am stat sa explic principiile, ce avem voie si ce nu avem voie, am discutat despre mitul regimelor cu supa de varza si cu cartofi.......La un moment dat ma simteam ca un agent ambulant care incearca sa-si vanda marfa sau ca un reprezentant herbalife:)) Incercam sa le explic celor care tin sau vor sa se apuce de regim de ce e mai bun dukan decat oricare alt regim.Nu stiu cat au inteles ei de la mine. I-am vazut destul de sceptici. Ideea ca putem manca oricat si oricand, ca mancarea are gust si ca aproape orice se poate transforma cumva in mancare dukan li s-a parut ireala. Le-am aratat pozele mancarurilor de pe contul meu dar am avut impresia ca nu ma cred ca sunt feluri de mancare de regim.
Una peste alta, am avut o zi frumoasa:) Am iesit din casa, am fost la padure la gratar, niciun inspector sau politist nu s-a luat de noi si cel mai important, am invatat sa adaptez si iesirea la iarba verde regimului meu.

01.05.2012 - 1 luna dukan

01 mai. A trecut fix o luna cu dukan. Sunt mai usuoara cu 6kg si ma simt bine! Inca nu e foarte vizibil iar hainele mele sunt in continuare largi insa EU ma simt mai bine in pielea mea. Atat de bine incat m-am lasat fotografiata si chiar am postst pozele cu mine. Imi e din ce in ce mai usor sa traiesc cu dukan. Fiecare zi e o batalie castigata. Poftele au trecut, am invatat sa adaptez orice fel de mancare in asa fel incat sa pot manca "normal" si sa nu simt ca sunt la regim. Este un nou stil de viata. Am fost la gratare la iarba verde fiind in zile de pp fara sa simt lipsa grasimilor si nici a legumelor si cel mai important, cei din jurul meu s-au obisnuit si ma ajuta cu sprijin moral. Dieta mea nu mai e subiect de discutie decat cu cei care vor sa afle mai mult ca sa se apuce si ei iar eu pot vorbi liber despre asta fara sa ma simt marginalizata si fara sa-mi fie rusine. Cred ca pot spune ca aceasta dieta mi-a schimbat viata. Deja incep sa scot lucrurile de vara pe care nu le mai purtam (fuste, maieuri) si le pregatesc; in cel mult o luna voi putea deja sa le port. Sunt fericita si pentru prima data in mult timp sunt increzatoare. Stiu ca voi reusi.

23.04.2012

N-am mai scris de mult. N-am avut ce:) Zilele mi-au intrat in rutina. Chiar am reusit sa fac o prajitura cu mere pentru sarbatoritul meu sot fara sa mai simt vreo frustrare. Mi-am regasit echilibrul. Azi, am fost pentru prima data dupa atata timp la sala. Ce-i drept, nu a fost ideea mea. Singura nu m-as fi dus nicicum. O dukanitza mai curajoasa ca mine a lansat invitatia si eu am acceptat:) Si bine am facut! Ne-am inteles minunat. Nici nu am simtit cand a trecut timpul petrecut la sala iar efortul abia acum incep sa-l simt. Am luat 8 sedinte la sala si cred ca o sa continuam sa mergem impreuna si dupa terminarea abonamentului deja cumparat:)
Pe zi ce trece ma simt mai bine, mai dedicata si faptul ca am reusit sa cunosc in realitate una din "surorile de suferinta" este un bonus pentru mine:)
Chiar cred ca de data asta voi reusi. Nu mai sunt singura.

Depresie?

Nu ma simt bine azi. Fizic sunt ok. Nu ma doare nimic. Dar azi dimineata abia am gasit puterea de a ma ridica din pat iar starea mea psihica e la pamant. Nu am chef de nimic si sunt suparata. Sunt 20 de zile de regim si parca rezultatele intarzie sa apara. Poate ca vreau prea mult prea repede de la mine. Sper sa ies din starea asta. incercam sa ma pun la incercare azi dimineata si sa ma gandesc sa renunt dar nici asta nu imi doresc cu adevarat. Cred ca o sa aibe efect dieta. Trebuie doar sa realizez ca o sa aibe efect mai greu.

Primul zid

Cum nu se putea sa-mi mearga mie totul perfect, a aparut primul zid in fata mea. Trataentul cu Duphaston imi incetineste procesul de slabire aproape de tot. Incerc sa vad partea plina a paharului si sa ma gandesc ca daca sunt corectele spusele doctorei, daca nu tineam un regim alimentar strict acum, probabil ca mai puneam intre 2-4kg / luna din cauza tratamentului. Incerc sa nu-mi pierd increderea. Dieta da rezultate! Asa ca fruntea sus si merg inainte cu aceasi determinare. O sa introduc un ceai care sa imi dea un impuls si o sa-mi fac, macar pe perioada tratamentului, un orar de mese si gustari, ca sa evit cinele tarzii. La finalul tratamentului, o sa tin o perioada de 6-7 zile atac ca la carte si apoi imi voi continua seriile de 5/5. Pana atunci, PL/PP in continuare. Nu renunt si nu las un hop sa ma intoarca din drum!!!

Ziua 19

A 3-a zi de PP. M-am trezit azi dimineata cu o foameeeeeeeeeeeee..........M-am spalat si m-am bagat direct in pulpa de pui care mi-a ramas facuta de aseara. Nu stiu ce a fost cu mine. Poate ca am mancat ieri prea putin??? Nu stiu. Dar a fost tare ciudat. Ma apropii cu pasi repezi de finalul primei serii de 5/5 si parca imi e din ce in ce mai frica de cantar. Stiu ca nu am trisat, simt ca exista o diferenta insa tot mi-e frica. Dar, deja m-am hotarat ca indiferent de ce va spune cantarul, voi merge in continuare. La un moment dat vor veni si rezultatele. Trebuie sa am rabdare si sunt constienta de asta. Ma tin de targetul stabilit de mine.

ziua 18

18.04.2012. A doua zi de PP din prima serie de 5/5. Efectele zilelor de PL incep deja sa dispara. Setea a revenit (ceea ce e bine) si incep sa elimin apa retinuta. Cu toate ca mancarea e mult mai diversificata in zilele de PL, parca ma simt mai bine acum. Poate ca e doar imaginatia mea bogata:)) Aseara, cautand o camasa de servici, am dat de una din camasile pe care le-am pus deoparte pentru eventualitatea in care voi reusi vreodata sa o mai port din nou. Imi placea mult camasa, dar deja "tipa" pe mine. Sub forma de gluma am imbracat-o aseara si surpriza!!! Nu a sarit nicun nasture:)) Ba chiar statea lejer. Nu stiu daca am dat jos in kilograme, insa in centimetrii cu siguranta am mai dat ceva jos. Asa ca, ignor vremea urata de afara si incep ziua binedispusa:)

Prima sarbatoare cu Dukan

Luni, 16 aprilie, nebunia sarbatorii aproape a trecut. De maine intra toata lumea in normal. Anul asta, pregatirile mele de Paste au fost cam haotice. Atata le-am gandit si atata am analizat fiecare fel de mancare posibil incat m-am trezit ca e vineri si eu nu am nimic pregatit. Joi seara am stat sa-i fac sotului lista legumelor de care am nevoie in ideea ca vineri ma apuc de gatit. Tot pe el l-am trimis si dupa carne fiind convinsa ca daca intru in macelaria de la care facem noi cumparaturi de obicei voi innebuni din cauza mirosului de fripturi si pastrame in bait. Bineinteles ca planurile mele nu ies asa cum vreau eu atunci cand depind de altii. Legumele, verdeata si carnea au ajuns la mine abia pe la ora 19.00 moment in care m-am apucat de drob. L-am facut dukan din pipote, ficat si piept de pui. Pana s-a facut drobul, am facut planul de bataie pentru sambata. Nici nu m-am uitat la restul de carne; am bagat-o direct in frigider. Planul era sa fac sarmale si ciorba dukan si cele 2 fripturi (una de curcan pentru mine si una de miel pentru el). Singura dilema cu care ma confruntam era daca imi fac sarmale in foi de vita sau in varza. Urma sa intreb fetele pe forum ce parere au.
Sambata m-am trezit cu chef de gatit. Am facut cafeaua si pana s-a racit, am scos carnea sa o pregatesc de tocat. Mai bine asteptam macar prima gura de cafea care sa ma imblanzeasca. Carnea pentru sarmale era invelita cu un strat de grasime la fel ca si oasele pentru ciorba. Pana in momentul asta nu am lasat regimul sa imi afecteze starea de spirit insa acum nu am mai rezistat si am plans. Asta insemna ca in afara de drob, oua, o pulpa de curcan si o supa de legume facuta in prima zi de PL care nu a iesit atat de buna, eu nu aveam ce manca. Ca sa ma impace, sotul meu a iesit sa-mi caute piept si pipote de pui ca sa imi pot face o compozitie pentru sarmale. A gasit doar piept si ficat. Pana s-a intors el, mi-am revenit din plans, mi-am zis "asta e! nu e sfarsitul lumii" si m-am apucat de treaba. Am scos varza de la desarat, am mai scos un pachet de carne de porc din congelator pentru sarmalele lui si m-am apucat de lucru. Era ora 11:00. Pentru prima data de cand am cumparat acest aragaz, toate ochiurile era aprinse inclusiv cuptorul. Ciorba lui, supa mea (pe care speram sa o imbunatatesc), sarmale (pe aragaz ca in cuptor era mielul) si pieptul urmat de ficatei din care inca nu m-am decis ce urmeaza sa fac. La ora 21:00 am terminat treaba. 2 fripturi, 1 ciorba, 1 supa, sarmale, o tentativa de musaca cu vinete si o prajitura cu branza dukan. Eram morta de oboseala dar multumita. Cu ultimele forte am reusit sa spal toate vasele, sa curat masa, sa pun o fata de masa alba si sa pregatesc totul pentru inviere. Abia pe la 23.30 am vazut ca afara ploua. Si a continuat sa ploua. Nu ne-am mai dus sa luam lumina (e destul de departe biserica de noi si masina e stricata). Am sunat parintii si apoi ne-am asezat la masa. Nu mancasem nimic toata ziua. Drobul a iesit demential si in casa mirosea a sarbatoare. Dupa masa, am adormit ca un prunc.
Duminica trebuia sa incepem vizitele dar el nu avea niciun chef asa ca am stat acasa. La pranz i-am pus ciorbita si sarmale iar eu urma sa mananc supa si musaca. Supa a fost ok dar musacaua......mare fiasco! Eu nu mananc ficat iar gustul predominant era de ficat. Asta e. Se intampla. Am scos carnea din cratita, am separat-o de vinete si am bagat-o la congelator. Maine o sa cumpar niste pipote si o sa-mi fac un drob pentru zilele de PP care urmeaza sa vina. Drobul s-a mancat aptoape tot iar din prajitura a mai ramas o bucatica mica pentru luni. Insa una peste alta, am reusit sa ma feresc de ceea ce interzis.
Cred ca m-am gasdit sa mananc macar 2 sarmale de 20 de ori duminica. "Ce se poate intampla?" ma gandeam eu, "cel mult stagnez vreo 2-3 saptamani". Dar n-am mai gustat din ele. O stagnare sau o ingrasare ma demoraliza si imi e teama ca daca se intampla asta, renunt. Nu sunt chiar atat de puternica si sunt abia la inceput de drum. Rezultatele de pana acum nu sunt chiar spectaculoase ca sa ma faca sa nu renunt. Azi m-am cantarit si aveam 85 din nou. Mancatul seara a influentat cantarul. In seara asta trebuie sa am grija sa nu mai mananc si de maine intru in 5 zile de PP care ma vor regla. Abia astept sa vad rezultatele. Nu ma astept la minuni. Vreau doar greutatea de dinaintea sarbatorilor inapoi ca sa raman in grafic.

ziua 11

11.04.2012. Ziua 11 si ultima de atac. Deja ma gandesc la ciorbita de maine cu legume multeeeeeeee :)) Sunt binedispusa si increzatoare. Ce a fost mai greu a trecut.

Ziua 10

 
 10.04.2012. Dupa 9 zile pline de proteine, proteine si iar proteine rezultatele nu au intarziat:) Azi dimineata cantarul (si cel nou si cel vechi) mi-au aratat o valoare sustinuta de 83.90kg. Sunt in culmea fericirii. Incepusem sa cred ca la mine nu se poate dar se pare ca m-am inselat. Concluzia dupa 9 zile pline de Dukan este ca o dieta echilibrata si bine gandita aduce rezultate. Asta va fi ultima sedinta de cantar. Urmatoarea va veni pe data 22.04 dupa seria de 5/5 PL/PP. Pana atunci o sa ma rog de dna oglinda sa fie blanda cu mine :)

ziua 9

09.04.2012. Sunt un pic demoralizata. De 2-3 zile oscilez intre 85.6 si 84.9. Ma uit pe forum la rezultatele celorlalte fete si ma gandesc de ce nu reusesc....?Singurul lucru pentru care ma simt vinovata este faptul ca mai mananc la ore tarzii (20:00-21:00) pentru ca ajung foarte tarziu acasa. In rest.....Din cauza asta am si o stare proasta si imi e greu sa duc inca 2 zile de pui si iaurt. Trebuie neaparat sa trec de acel pra de 85 ca sa am putere sa merg in continuare si nu stiu ce sa fac ca sa trec de el. Azi dimineata cantarul arata 84.9. Daca ma duc acum, dupa cafea, sa ma urc pe el sigur va arata 85 si ceva. Trebuie neaparat sa schimb cantarul altfel nu o sa reusesc sa duc regimul pana la capat............
.
83.9kg!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!! Am scazut de 85!!!!!!!!!!!!!!!!!!Imi vine sa dansez de fericire. Am schimbat bateria la cantar si ca sa nu exista dubii am cumparat azi si unul cu ac...Amandoua imi arata la fel:) Sper din tot sufletul sa-mi arate la fel si maine!!

ziua 6

06.04.2012. Ziua a 6-a de atac. Sunt un pic certata cu mine si cu cantarul meu. Cu mine pentru ca aseara la 21:00 nu m-am putut abtine si am mai mancat 2 bucati din minunatia facuta de mine. Azi cantarul statea pe loc. 85.60. Nu imi venea sa cred ca de la 2 bucati am stagnat. M-am cantarit apoi la servici unde avem un cantar mai precis si imi arata 85.20. Cred ca al meu cantar d-acasa nu realizeaza ca diferenta, pentru mine, conteaza oricat de mica ar fi ea. Avand in vedere ca nu am dat foarte multi bani pe el si nu e prima data cand face figuri, m-am decis sa ma duc maine si sa iau altul. M-am mai decis sa nu ma mai urc pe cantar pana la finalul atacului. Oricum, eu deja vad mici schimbari. Greu de explicat dar exista. Sunt increzatoare si merg inainte.

ziua 5

E dimineata si sunt un pic tristutza. M-am urcat pe cantar si imi arata 85.60kg. Cu toate ca m-am asteptat la asta parca speram sa nu se intample asta. Nu-i un capat de tara. Pana maine se regleaza la loc. Azi nu stiu ce mananc. Iaurtul de dimineata e sigur si probabil niste pui deseara. La servici parca n-as mai manca. Prefer sa evit.
.
Am ajuns acasa si am papat ce a mai ramas din tonul meu cu branzica. L-am mancat ca sa nu raman nemancata, nu de foame. Nu stiu ce-i cu mine dar parca n-as manca deloc. Cred ca creierul meu imi transmite ca daca sunt la regim inseamna ca nu trebuie sa mananc. O sa trec la mancat cu forta:))
Mi-am lasa imaginatia sa o ia razna=)) 1 piept de pui fiert dat prin masina de tocat, 4 oua batute bine, un pic de praf de copt, ton, branza 0.2%, 2 linguri de tarate si iaurt cat sa se fluidizeze compozitia ca sa poate fi intinsa in tava. Am bagat acum la cuptor. Nu stiu ce o sa iasa:)) Revin
.
Excelent! Delicios! 

ziua 4

04.04.2012. Cantarul sta pe loc azi. Faptul ca nu a urcat ma bucura foarte mult:). E ziua directoarei azi ceea ce inseamna ca se va bea si manca pe saturate. Sper sa trec cu bine de ziua de azi. Nu imi e teama ca voi ceda in fata prajiturilor insa comentariile celor din jur sunt grele de suportat.
.
.
Yupyyyyyyyyy!!!!!!!!!! Pantalonii care ma strangeau datorita unei curele atasate acum imi vin perfect iar cureaua se inchide la a gaura numarul 3:))))) 2 kg 'jumate inseamna muuuuuult!!!!! Cred ca tocmai mi-am luat portia de fericire ca sa trec de ziua de azi ceva mai usor:)
.
Ce a fost mai greu a trecut:) S-a cantat de la multi ani, s-au impartit prajiturile, sucul, eu am stat deoparte cumintica incercand sa ma fac nevazuta. Am reusit sa scap de comentarii acide si "binevoitoare".
Parca nu mai am rabdare sa treaca perioada de atac ca sa vad ce se intampla. Cred ca o sa inchid cantarul si ii dau sotului cheia si il mai scot pe 10.04 in ultima zi de atac ca sa am o surpriza:))
.
Am ajuns acasa. Am trecut cu brio de primul hop si sunt tare multumita de mine. O gramada de bunatati si nu m-am atins de nimic. Am reusit chiar sa ignor comentariile. De fapt nu le-am ignorat, doar ca nu am raspuns. In schimb l-am zapacit pe sotul meu tot drumul spre casa:))
Ma pregatesc sa bag ceva in stomac. Mi-am luat niste ton (in suc propriu) pe care il voi manca cu turtite cu tarate si niste branza 2%.
Am cautat azi niste mezeluri pe care sa le pot manca si n-am gasit nimic. Toate contin zahar, amidon si spre surpriza mea (neplacuta) fie grasimi de porc fie soric. Dezamagitor. Asa ca sf. asta de saptamana voi invata sa fac mezeluri de pui de casa :D

ziua 3

 03.04.2012, e ora 07:18. M-am trezit, am pus apa de cafea, m-am spalat si m-am cantarit....85.10kg. Se pare ca directia e constanta. Am baut deja cana de iaurt cu tarate si ma gandeam la seara care a trecut.
Am bagat niste peste aseara (reteta pentru regim) si pana la urma nu am rezistat tentatiei si am gustat si eu un pic. A iesit bun. Problema a fost ca am facut si pentru el si i-am pus si cartofi la cuptor langa peste plus o salata. A trebuit sa ma ridic de la masa ca sa nu stric ziua si cu toate ca am rezistat tentatiei stau sa ma intreb daca am vointa necesara sa duc regimul pana la capat.
Stiam de la bun inceput ca primele 10 zile vor fi cele mai grele....
.
.
Am gasit o zaharina buna cu care sa imi beau cafeaua:) n-am crezut ca un lucru atat de mic ar putea sa imi dea o stare de bucurie atat de mare:D
.
.
Este ora 19:23. L-am rugat pe dl. sot sa ma ia cu masina de la servici pentru ca nu ma simteam foarte bine (sunt "musafirii" la mine cam de 3 zile) si mi-am dat seama ca am facut o mare greseala. Am incercat pe drum sa vorbesc cu el despre regim si despre meniul de pasti....El se facea ca asculta dar era cu gandul in cu totul si cu totul alta parte. El chiar nu realizeaza cat inseamna sa ai pe cineva cu care sa vorbesti. Dar in fine; il las pe el cu ale lui si imi indrept atentia catre mine:))
La servici nu am mancat nimic azi, dar ca de obicei nici nu am simtit nevoia sa mananc. Am baut in schimb ceva mai multa apa. Am ajuns acum acasa si am scos un piept de pui din congelator. Pana se decongeleaza am baut o sticla de iaurt :)) Habar n-am ce fac cu pieptul insa ceva ceva trebuie sa fac ca mananc si eu. Inca ma mai gandesc:).
.
In seara asta, supita de pui cu galusti dukan:) yamyam.
Noapte buna

Ziua 2

02.04.2012. M-am cantarit dimineata si iata surpriza...85.60kg. Mi-am facut cafeaua si am pus 2 oua la fiert. Pieptul de pui il pregatisem deja de ieri. Inainte de cafea, am baut o cana de iaurt cu tarate de ovaz.
Masa am luat-o pe la 14:30. Pana la ora aia am reusit sa mai beau o cafea la servici si un litru de apa. Puiul nu a avut un gust rau, chiar daca nu am folosit sare iar oul fiert a ajutat.
17:30. Am ajuns acasa si am mai mancat o portie de piept de pui cu ou. Parca azi e ceva mai bine. Nu mai simt foamea atat de rau ca si ieri. Poate si pentru ca nu am stat acasa iar la servici nu obisnuiesc sa mananc pentru ca nu prea am timp.
Regimul spune ca trebuie sa facem miscare zilnic (cel putin 30 de minute de mers pe jos). Eu nu am timp asa ca folosesc bicicleta acasa. Dau la pedale 30 de minute in ritm de mers alert in timp ce citesc.
Pentru deseara nu am pregatit nimic dar parca nici nu simt nevoia:) Daca mi se va face foame, voi bea un iaurt.
.
.
.
E ora 21:25. Am bagat un peste la cuptor si cred ca voi gusta si eu. 
.
.
.
Nu am mai gustat din peste:)) Am baut niste iaurt si mi-a trecut.
Noapte buna:)

Inceputul

“De ce nu vrei sa slabesti? O sa vezi ca o data ce dai jos kilogramele in plus, toate usile ti se vor deschide.”

“Vai, pacat de ea…. Are o fata asa de frumoasa dar nu o avantajeaza corpul!”

Vorbele astea si altele de acelasi gen le-am auzit aproape toata viata mea de adult. Am inceput sa ma ingras serios cam pe la varsta de 24 de ani si de atunci duc o lupta continua cu kilogramele. La un moment dat, m-am resemnat. Am renuntat la diete, regimuri si pastile. Am inceput sa caut magazine care vand si marimea XXL ca sa nu mai dau de privirile vanzatoarelor care imi spuneau ca acea marime nu exista in magazinul respective, am afisat un zambet permanent pe buze pana cand, am reusit sa pacalesc pe toata lumea ca sunt ok.

Dar nu sunt. Kilogramele ma deranjeaza! Imaginea mea din oglinda ma deranjeaza! Insa doar cine a trecut prin experienta asta poate sa stie cat de greu e.

M-am decis sa mai incerc o singura data. O ultima batalie intre mine si kilogramele mele, iar acesta imi va fi jurnalul. Voi relata tot ce simt, ce gandesc, fiecare pas al acestui regim.

Daca voi reusi, sper ca experienta mea sa fie un izvor de incredere pentru cei ce inca duc aceasta batalie.

Prima zi : 87.60kg

Ieri, 01.04.2012 a fost prima zi. Am avut grija sa am suficiente alimente in frigider ca sa nu simt foamea.

Dimineata am mancat o cana de iaurt 0.1% cu 1 lingurita jumate de tarate de ovaz. In primele 10 zile nu voi manca fructe sau legume iar taratele vor inlocui lipsa fibrelor. Pana la ora 12:00 am fost ok. Nu m-am simtit obosita, nu imi era foame. Reusisem sa nu ma gandesc la faptul ca tin (din nou) un regim alimentar. Pe la 12:00 insa i s-a facut lui foare. (el fiind sotul). I-am pregatit o omleta cu de toate si pentru mine un mic experiment: 2 oua batute cu o lingura de branza 0.2%, piept de pui fiert si taiat cubulete si usturoi pisat. Toate combinatia asta bagata la cuptor timp de 20 de minut. A iesit ceva delicios. Din pacate minunea a durat doar cateva ore. Imi era din nou foame si parca iaurtul slab sau branza slaba nu ma satisfaceau. Eram deja nervoasa si iritata. Am baut apa cat am putut de mult ca sa scap de senzatia de foame insa toate poftele au venit atunci peste mine. Imi venea sa renunt.......

Dar nu am renuntat. Am fiert inca un piept de pui. Carnea am codimentat-o si am bagat-o apoi la cuptor (mancarea pentru a doua zi) si in apa am pus un pic de sare, un pic de zeama de la ardei iute si un pic de iaurt slab. Suna oribil dar a iesit destul de gustos si mi-a potolit foamea :). 

Inca un litru de apa si s-a terminat ziua.

Am trecut de prima zi cu brio.