joi, 23 august 2012

Ganduri

Cand ajungem la o anumita greutate, orice fel de distractie devine un chin. Fiecare ocazie speciala, nunta, botez sau revelion ne arunca intr-o cursa prin magazine ca sa gasim ceva cu care sa ne imbracam si care sa ne arate cat de cat bine; o iesire in oras e de fapt o tentativa de a ne abtine de la mancare si bautura pentru ca avem impresia ca toata masa e cu ochii pe noi ca sa vada ce si cat mancam; o "sedinta foto" la o excursie aduce intrebarea preferata a celor din jur: "de ce nu vrei sa intri in poza?????". Apoi te hotaresti sa slabesti si te apuci de regim. Iti promiti ca vei ajunge la fel de sigura pe tine ca si prietenele tale. Iti promiti ca nu te vei mai simti niciodata inferioara celor din jurul tau. Iti promiti ca vei merge cu capul sus, mandra de tine.
Insa atunci cand vine momentul adevarului, cand rezultatele incep sa se vada si lumea din jurul tau te complimenteaza, se intampla ceva neasteptat. Devii si mai nesigura pe tine, mai critica ca niciodata si un pic mai timida ca inainte. Constati faptul ca ai tendinta de a alege haine largi care mascheaza cat mai mult, ca te uiti in oglinda si nu vezi altceva decat vergeturi, un pic de piele parca lasata, o burta un pic diforma si forme pe care ai vrea sa nu le vezi dar parca nu reusesti sa scapi de ele.
Autocritica creste cu fiecare kilogram pierdut. Dorinta de a te ascunde devine mai mare ca inainte de regim. Increderea scade, parca, necontrolat.
Privirile celor din jur sunt parca deranjante. Incepi sa te gandesti "La ce se uita oare? La burta? La "colaci"?" si constati ca orice ti-ar spune cei din jur, tu te vezi un pic mai..........urata ca inainte.
Nu stiu de ce se intampla asta si nici cum sa opresc gandurile. Cea mai mare greutate pe care am avut-o vreodata a fost de 92kg. Atata cantaream in Februarie 2012. Acum, la finalul lunii august sunt cu 20kg mai usoara. Lumea din jur ma felicita si ma complimenteaza. Sotul meu ma complimenteaza mereu si se vede in ochii lui mandria pe care o are, nu neaparat pentru kilogramele pierdute, ci pentru ambitia si determinarea mea.. Insa eu parca nu pot vedea ce vad ei. Vreau sa cred ca cei din jurul meu sunt sinceri. Macar o parte din ei. Insa as vrea sa vad si eu ce vad ei..................

Un comentariu:

  1. Ti-am citit blogul... Pot zice ca esti un exemplu atat pentru mine cat si pentru femeile care vor sa slabeasca. Ne-ai aratat ca se poate, ne-ai redat vointa! Te apreciez enorm, imi pare rau ca nu te simti bine in corpul tau.Incearca sa-ti schimbi garderoba si nu te mai preocupa de lumea din jur...O fi invidioasa, poti sa stii? :)
    De maine incep si eu cu Dukan...Sper sa reusesc! :)
    O zi buna si multa sanatate! :)

    RăspundețiȘtergere