N-am mai scris de mult. N-am avut ce:) Zilele mi-au intrat in rutina. Chiar am reusit sa fac o prajitura cu mere pentru sarbatoritul meu sot fara sa mai simt vreo frustrare. Mi-am regasit echilibrul. Azi, am fost pentru prima data dupa atata timp la sala. Ce-i drept, nu a fost ideea mea. Singura nu m-as fi dus nicicum. O dukanitza mai curajoasa ca mine a lansat invitatia si eu am acceptat:) Si bine am facut! Ne-am inteles minunat. Nici nu am simtit cand a trecut timpul petrecut la sala iar efortul abia acum incep sa-l simt. Am luat 8 sedinte la sala si cred ca o sa continuam sa mergem impreuna si dupa terminarea abonamentului deja cumparat:)
Pe zi ce trece ma simt mai bine, mai dedicata si faptul ca am reusit sa cunosc in realitate una din "surorile de suferinta" este un bonus pentru mine:)
Chiar cred ca de data asta voi reusi. Nu mai sunt singura.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu