La un pas de renuntare:(

43 de zile. Atatea au trecut de cand am inceput dieta. Nu a fost foarte greu pana acum mai ales ca rezultatele au aparut destul de rapid. Pana acum. Spre deosebire de majoritatea oamenilor, eu, atunci cand sunt stresata, mananc. Obisnuiam sa mananc bine. Tot ce imi placea mai mult si fara masura. 43 de zile de dieta fara nicio pofta si sunt la un pas de a claca. La servici, stresul devine din ce in ce mai greu, problemele financiare de acasa ma fac sa ma simt frustrata si eu nu pot manca. Gatesc mult. Mi-am petrecut week-end-ul gatind. Mi-am facut o supa si chiftele, i-am facut lui ficatei la tigaie cu cartofi, ostropel si apogeul l-am atins cu o placinta de mere. Toata casa mirosea a mancare buna, a mere si scortisoara si eu ma uitam la placinta si incercam sa ma conving ca nu am nevoie de ea ca sa ma simt mai bine. Am incercat azi sa-mi fac ceva bun dukan dar simplu fapt ca e dukan ma face sa simt ca nu ma va satisface. Vreau ceva bun. Mi-e pofta de orice nu e dukan. Azi, era sa mananc o bucata de paine doar pentru ca nu e dukan; pentru ca e interzisa. Nu stiu cat mai rezist. Sunt stresata, nu pot dormi si singura placere pe care o aveam in situatii de genul asta mi-am luat-o singura. Ca sa nu cad in prada tentatiilor, m-am urcat pe cantar. 79.60. Pentru prima data in mai bine de 3 ani, cantarul meu a aratat o greutate sub 80. Ar fi trebuit sa fiu fericita, multumita, in schimb, ma plimb de 2 ore in jurul mesei pe care sta placinta. Parca ma striga. Si eu stiu ca daca mananc din ea, pentru 1 secunda, ma voi simti mai bine, mai relaxata. Dar dupa ce trece secunda? Stiu ca o sa vina sentimentul de vinovatie si daca cantarul nu ma va pedepsi, vor urma si alte momente de renuntare temporare pana cand voi renunta din nou intrand in cercul vicios in care am stat atata timp cand imi spuneam "lasa ca ma apuc de maine de regim, azi nu ma simt in stare". Nu vreau sa ma intorc la asta. Vreau sa reusesc. Vreau sa ajung la target. Vreau in vara asta, sa pot iesi la iarba verde, la piscina, la munte sau la mare si sa nu imi fie rusine sa port un pantalon scurt sau un maieu. Vreau sa merg cu sotul meu in concediu la mare si sa stau pe plaja in costum de baie, nu in rochie de plata. Vreau sa vad in ochii lui admiratia si placerea pe care le vedeam cand ne-am cunoscut acu' 9 ani. Dar nu stiu cat mai rezist. Sunt nervoasa, sunt agitata, sunt stresata si ma apropii cu pasi repezi la a fi un pic depresiva. M-am saturat de probleme, de griji si de necazuri.