Ganduri

Cand ajungem la o anumita greutate, orice fel de distractie devine un chin. Fiecare ocazie speciala, nunta, botez sau revelion ne arunca intr-o cursa prin magazine ca sa gasim ceva cu care sa ne imbracam si care sa ne arate cat de cat bine; o iesire in oras e de fapt o tentativa de a ne abtine de la mancare si bautura pentru ca avem impresia ca toata masa e cu ochii pe noi ca sa vada ce si cat mancam; o "sedinta foto" la o excursie aduce intrebarea preferata a celor din jur: "de ce nu vrei sa intri in poza?????". Apoi te hotaresti sa slabesti si te apuci de regim. Iti promiti ca vei ajunge la fel de sigura pe tine ca si prietenele tale. Iti promiti ca nu te vei mai simti niciodata inferioara celor din jurul tau. Iti promiti ca vei merge cu capul sus, mandra de tine.
Insa atunci cand vine momentul adevarului, cand rezultatele incep sa se vada si lumea din jurul tau te complimenteaza, se intampla ceva neasteptat. Devii si mai nesigura pe tine, mai critica ca niciodata si un pic mai timida ca inainte. Constati faptul ca ai tendinta de a alege haine largi care mascheaza cat mai mult, ca te uiti in oglinda si nu vezi altceva decat vergeturi, un pic de piele parca lasata, o burta un pic diforma si forme pe care ai vrea sa nu le vezi dar parca nu reusesti sa scapi de ele.
Autocritica creste cu fiecare kilogram pierdut. Dorinta de a te ascunde devine mai mare ca inainte de regim. Increderea scade, parca, necontrolat.
Privirile celor din jur sunt parca deranjante. Incepi sa te gandesti "La ce se uita oare? La burta? La "colaci"?" si constati ca orice ti-ar spune cei din jur, tu te vezi un pic mai..........urata ca inainte.
Nu stiu de ce se intampla asta si nici cum sa opresc gandurile. Cea mai mare greutate pe care am avut-o vreodata a fost de 92kg. Atata cantaream in Februarie 2012. Acum, la finalul lunii august sunt cu 20kg mai usoara. Lumea din jur ma felicita si ma complimenteaza. Sotul meu ma complimenteaza mereu si se vede in ochii lui mandria pe care o are, nu neaparat pentru kilogramele pierdute, ci pentru ambitia si determinarea mea.. Insa eu parca nu pot vedea ce vad ei. Vreau sa cred ca cei din jurul meu sunt sinceri. Macar o parte din ei. Insa as vrea sa vad si eu ce vad ei..................

18.08.2012 - Inceput nou

Pauza..........47 de zile am fost nevoita sa intru in consolidare ceea pentru mine a insemnat pauza de la dieta. Consolidarea nu am tinut-o strict. Am mancat un pic de paine, un pic de inghetata, un pic de ciocolata, un pic de paste sau mai pe scurt, un pic din fiecare aliment care imi place si care stiu ca imi lipseste in timpul croazierei. In fiecare zi ma uitam in oglinda sa vad daca s-a modificat ceva de teama sa nu stric ceea ce am inceput. Pe cantar mi-a fost teama sa ma urc. Ieri a fost a doua prima zi de dukan. M-am urcat pe cantar si surpriza!!!!!!! 75kg. Adica exact cu cat am intrat in pauza:) Nu s-a pus niciun gram pe mine! Acum reincepem cursa contra kilogramelor. Ieri a fost greu. Obisnuita din nou cu interzisele, ma tot uitam la ele si imi aminteam ca nu mai am voie. Am baut iaurturi mai mult ca de obicei doar ca sa umplu stomacul sa nu aibe loc dumicatul de paine pe care doream sa-l mananc. Sunt in a doua zi acum si vad ca imi revin. Nu mai am pofte, nu mai imi este foame continuu, nu ma mai gandesc la interzise. Totul pleaca de la cap. A trecut prima zi, am vazut ca se poate si acum sunt mai puternica ca oricand si mai pregatita ca oricand sa termin cursa. Targetul a ramas acelasi, 4kg pe luna. Luna asta ar trebui sa fie doar 2. Orice kg pierdut in plus va fi, asa cum imi place sa spun, bonus de buna purtare :D

Fructe

Activitatea principala a familiei de 2 luni si ceva este distributia de legume - fructe. Cu asta se ocupa sotul meu. Avantajul cel mai mare este faptul ca ii dau telefon, ii spun ce imi trebuie si el aduce acasa. Dezavantajul este ca printre legumele aduse, intotdeauna se ascunde si un fruct. A venit vara, e vremea nectarinelor (yam), visinelor (yam yam), capsunile au aparut si multe altele. Dr. Dukan spune ca nu avem voie sa mancam fructe din cauza zaharului din ele. Am facut pana acum 2 borcane de dulceata (una de capsuni si una de banane cu ananas), placinte, prajituri si compot pentru ca o singura persoana nu poate manaca atat de multe fructe si se strica. Dupa ziua de ieri in care mi-a fost atat de rau m-am hotarat sa iau masuri si sa-l ajut, in acelasi timp, pe sotul meu. Am ajuns azi acasa, m-am uitat in pungile aduse de el, am gasit rosii, castraveti, cartofi (sunt in prima zi din seria de PP asa ca nu le-am bagat in seama) si in timp ce eu le puneam la loc am simtit mirosul.....Dulce, delicat, interzis.....M-am uitat spre el si am vazut ca spala niste capsuni si nectarine! M-am gandit ca e pacat sa se strice. Erau atat de frumoase si eu stiam ca el nu le va manca pe toate si le voi arunca pana la urma. M-am infipt intr-o nectarina si in mai putin de 10 secunte am ramas doar cu samburele in mana. Sentimentul e fantastic. Gustul e de nedescris. Stiu ca e important sa tin regimul ca la carte insa sanatatea mea vine pe primul loc asa ca de acum incolo, imi iau o zi pe saptamana in care voi manca mai putin, voi face mai multa miscare si voi manca un fruct. La sfarsitul lunii voi vedea daca stagnez sau nu si atunci voi vedea daca e bine sau nu. Absolut toti nutritionistii si medicii de specialitate spun ca exista fructe care ajuta la arderea kaloriilor si la digestie; merele, pepene rosu, strugurii in cantitati mici sunt doar o parte din ele. Multi doctori sunt impotriva acestui regim si spun ca el trebuie tinut asa cum a fost gandit initial, 1 saptamana stricta si apoi 2-3 zile de pauza. Intr-adevar, lipsa de vitamine isi spune cuvantul asa ca voi personaliza un pic regimul. Multa lume mi-ar sari in cap si mi-ar spune ca sunt slaba de fire si ca ar trebui sa-l tin ca la carte daca vreau rezultate insa, asa cum am mai spus, sanatatea mea e pe primul loc si daca ajung sa cad pe strada pentru ca nu am putere, daca ma impiedic pe scari pentru ca nu am forta necesara pentru a ridica piciorul sau daca ma cert cu colegii de servici pentru ca sunt iritata si indispusa, nu ma ajuta faptul ca slabesc.
Prefer sa slabesc mai incet, prefer in loc de 4kg/luna sa slabesc 2 sau 3 kg / luna dar sa imi mentin sanatatea.
Mai devreme sau mai tarziu voi ajunge la greutatea pe care mi-o doresc. Important pentru mine este sa nu sufar pe parcurs pentru ca la urma urmei, am un drum foarte lung de batut , viata nu ofera doar momente bune si fericite si daca adaug si eu suferinta la cele deja existente, atunci nu are rost.

Oboseala

66 de zile isi spun cuvantul. Sunt obosita. Lipsa vitaminelor si a zaharului se simte. Ma enervez sau ma indispun foarte usor si parca abia am putere sa merg. Am fost la un pas de a ma impiedica de 3 ori azi pentru ca nu am ridicat piciorul suficient de sus ca sa fac un pas. Nu e usor. Dar sacoul pe care l-am primit cadou acu' cateva luni si  care imi era prea mic acum imi vine turnat, pantalonii cumparati in decembrie imi sunt deja mari, pana si numarul de la sutien a scazut :D Pielea e mai ferma, burta se retrage incet si incep sa observ ca am oase de care uitasem complet :)) Toate astea imi dau putere sa merg mai departe. Nu e usor! Dar merita!!!

01.06.2012 - 2 luni cu dukan

Au trecut 2 luni. Nici mie nu imi vine sa cred. M-am urcat dimineata pe cantar si imi venea sa-l pup! 77.70kg. Totalul pana acum este de 15kg dintre care 9.9kg de cand tin dukan. Rezultatele sunt uimitoare. Se vede deja cu ochiul liber. Ma simt mai bine si arat mai bine.

Rezultate

Dupa multe batalii pierdute cu kilogramele, ajungi la un moment dat in faza de resemnare. Te uiti in oglinda, te studiezi si iti spui "asta sunt si cine ma place, ma place exact asa cum sunt". Apoi deschizi dulapul de haine, arunci sau "ascunzi" tot ce nu te cuprinde sau nu te avantajeaza, toate acele haine pe care le pastrezi pentru momentul in care vei reusi sa slabesti si sa le porti. Faci inventarul si te duci in magazinele in care stii sigur ca vei gasi masuri mari si iei tot ce iti trebuie pe masura ta. Incerci sa fie cat mai bine croite si sa arata cat se poate de frumos, poate ti le faci chiar pe comanda in ideea ca si oamenii grasi pot arata bine. Apoi vine momentul cel mai placut. Prima masa sanatoasa cu mancarea preferata. O savurezi din plin fara remuscari si fara regrete. Iti faci un program de mese in asa fel incat sa nu mai pui pe tine vreun kilogram. Te gandesti "macar sa raman la atat ca e ok". Si asa trec zile, saptamani, te trezesti ca zambetul pe care l-ai afisat doar ca sa nu stie lumea din jur cat suferi, devine sincer. Mananci oricand iti e foame si te simti bine si cand le vezi pe cele slabe ca se abtin de la diverse iti spui "ce bine ca pot manca orice vreau". Ajungi sa crezi ca mai bine grasa si fericita decat slaba si trista. Te aranjezi, porti un decolteu generos si bijuterii impunatoare ca sa distraga atentia de la greutate.
Numai ca ajungi la un punct cand realizezi ca in tot timpul asta, ai continuat sa te ingrasi. Hainele iar nu te mai cuprind, trebuie sa cumperi altele cu un numar sau doua mai mari, ti-e teama sa te urci pe cantar da ti-e mai teama sa nu te urci. Te cantaresti si vezi ca pragul de care ti-ai promis ca nu vei trece vreodata, tocmai a fost depasit. Asta este momentul crucial in care decizi cum iti vei trai viata de acum incolo. Te resemnezi sau lupti pana la capat.
Incep apoi pregatirile pentru lupta. Strategii, planuri, scheme.
In primul rand faci tot posibilul sa te convingi ca nu vrei sa slabesti repede. Iti spui ca lumea e obisnuita cu tine asa cum esti si nu se intampla nimic rau daca slabesti mai greu. Ca nu conteaza cat timp dureaza atata timp cat are efect.
Apoi iti impui sa nu arati cand si cat ai slabit. Sa faci tot posibilul sa te imbraci la fel ca sa nu te astepti la complimente care nu vor veni.
Apoi incerci sa te convingi ca nici macar nu ai nevoie de complimente. Si incepe lupta.
Tu ataci cu alimente slabe si cu vointa de fier. "Kilogramele" ataca cu pofte de orice mai putin de ce ai voie.
Tu ataci cu mancaruri mai sofisticate insa de regim, "kilogramele" ataca cu mirosuri de prajeli si pizza.
Fiecare zi e o batalie.Si apoi vine momentul in care tu castigi lupta. Nu e momentul cand cantarul arata greutatea pe care ti-o doresti, nici atunci cand iti cumperi prima haina cu un numar mai mic. Este momentul cand primesti primul compliment. Primul "wow!!!" venit din partea cuiva. Si nu conteaza daca e partenerul de viata, o prietena sau o colega. Acea privira aruncata spre tine, uimirea si vorbele dulci care urmeaza, fac ca toate zilele grele si toate sacrificiile sa nu mai conteze. Abia atunci iti dai seama cat de important era pentru tine sa fii admirata, sa vezi o privire aruncata spre tine cu placere, un cap intors dupa tine pe strada sau un simplu compliment legat de o bluza nou cumparata.
Acel prim compliment te face sa castigi lupta. Atunci stii ca ceea ce faci e bine si iti da putere sa mergi inainte.
Azi a venit momentul si pentru mine.
Azi pot spune ca am castigat lupta definitiv.
De acum, regimul devine doar un mod de a trai. Slabitul va veni de la sine. Nu ma mai lupt si nu ma mai gandesc constant la cantar, mancare sau haine.
De acum, imi traiesc viata.

Dovezi

Toti cei care se apuca de slabit isi verifica hainele. Se uita sa vada daca sunt mai largi, daca pica pe corp asa cum picau inainte. Ca sa evite cantarul (care cateodata e rau cu noi) apeleaza la aceasta metoda de verificare. Si eu am cautat altceva in afara de cantar care sa-mi arate daca am mai slabit sau nu. E adevarat ca hainele pe care le am sunt deja mari si le iau in ordine inversa cumpararii lor (am pastrat haine de la fiecare etapa de ingrasare) insa mereu ma gandesc ca hainele se pot largi asa ca nu m-au satisfacut. Dupa o perioada in care nu stiam ce sa fac ca sa vad cat/cum slabesc (si aici specific ca nu imi place sa ma masor pentru ca nu stiu cum), am descoperit solutia! Inelele. Am doua inele, unul de la mama si unul de la sotul meu, pe care nu le-am mai pus pe mana de niste ani. Cel de la mama, l-am primit cand am implinit 20 de ani iar cel de la sotul meu, in 2005 (aveam 24 de ani) de ziua indregostitilor. Niciunul dintre inele nu mai putea fi bagat pe vreun deget:)) Erau prea mici. Acum le-am pus la locul lor de cinste:) Cel mic (cel de la sot) este si ajutorul meu de testare a cantitatii de sare consumata. De fiecare data cand observ ca nu se mai invarta lejer pe deget, stiu ca am pus un pic cam multa sare in mancare si am grija sa beau mai multa apa ca pana a doua zi sa o elimin (efectul sarii este instant la mine si ma umflu cam la o ora dupa ce o consum). M-a motivat un pic mai mult faptul ca am reusit sa le pun pe degete ca daca stau bine si ma gandesc, nu kg-ele sunt cele care conteaza ci aspectul fizic. Sunt un pic mai bine, un pic mai linistita. In seara in care am scris de placinta mea cu mere, am si gustat din ea. Simteam ca ma sufoc. Nu puteam face nimic pentru ca ma gandeam la ea. Asa ca mi-am asumat riscul, mi-am tait o felie sanatoasa si am mancat-o fara sa respir. Nu cred ca mi-a luat mai mult de 30 de secunde sa o mananc toata si nu exagerez. Nu m-am simtit vinovata absolut deloc. Dupa ce am terminat felia, m-am asezat in fotoliu cu farfuria goala in brate si am simtit cum ma cuprinde o stare de relaxare. Mi se limpezea mintea. Incercam sa-mi imaginez cum ar fi fost daca nu mancam acea felie de placinta care mi-a pus in pericol munca a 43 de zile si mi-am dat seama ca nu as fi fost ok. Sincer spun, daca nu o mancam, probabil ca renuntam la dieta datorita starii psihice. A doua zi m-am urcat pe cantar si se pare ca si el m-a inteles pentru ca mi-a aratat 79.5. Am vrut sa intru in PP pentru 7 zile dar apoi m-am gandit ca ar fi un chin mult prea mare pentru mine si nu sunt masochista asa ca am continuat cu PL inca 2 zile conform planului. Azi dimineata cantarul mi-a aratat 80.5 ceea ce pentru mine este extraordinar. Inseamna ca greutatatea mea s-a stabilizat. Daca pana la sf. lunii, greutatea se va stabiliza la 79kg voi fi in graficul meu lunar propus. Nu stiu daca voi mai avea momente in care sa simt ca nu mai rezist si voi calca stramb. Probabil ca da. Important pentru mine este ca dupa ce am "comis-o" am mers inainte fara a avea vechiul sentiment care imi spune "lasa ca se poate trisa daca e doar putin, asa ca de ce sa nu o fac". Nu mai am pofte interzise, nu imi vine sa stric regimul si sunt constienta de faptul ca daca vreau sa ajung la greutatea dorita, trebuie sa fac sacrificii mari.