Dupa multe batalii pierdute cu kilogramele, ajungi la un moment dat in faza de resemnare. Te uiti in oglinda, te studiezi si iti spui "asta sunt si cine ma place, ma place exact asa cum sunt". Apoi deschizi dulapul de haine, arunci sau "ascunzi" tot ce nu te cuprinde sau nu te avantajeaza, toate acele haine pe care le pastrezi pentru momentul in care vei reusi sa slabesti si sa le porti. Faci inventarul si te duci in magazinele in care stii sigur ca vei gasi masuri mari si iei tot ce iti trebuie pe masura ta. Incerci sa fie cat mai bine croite si sa arata cat se poate de frumos, poate ti le faci chiar pe comanda in ideea ca si oamenii grasi pot arata bine. Apoi vine momentul cel mai placut. Prima masa sanatoasa cu mancarea preferata. O savurezi din plin fara remuscari si fara regrete. Iti faci un program de mese in asa fel incat sa nu mai pui pe tine vreun kilogram. Te gandesti "macar sa raman la atat ca e ok". Si asa trec zile, saptamani, te trezesti ca zambetul pe care l-ai afisat doar ca sa nu stie lumea din jur cat suferi, devine sincer. Mananci oricand iti e foame si te simti bine si cand le vezi pe cele slabe ca se abtin de la diverse iti spui "ce bine ca pot manca orice vreau". Ajungi sa crezi ca mai bine grasa si fericita decat slaba si trista. Te aranjezi, porti un decolteu generos si bijuterii impunatoare ca sa distraga atentia de la greutate.
Numai ca ajungi la un punct cand realizezi ca in tot timpul asta, ai continuat sa te ingrasi. Hainele iar nu te mai cuprind, trebuie sa cumperi altele cu un numar sau doua mai mari, ti-e teama sa te urci pe cantar da ti-e mai teama sa nu te urci. Te cantaresti si vezi ca pragul de care ti-ai promis ca nu vei trece vreodata, tocmai a fost depasit. Asta este momentul crucial in care decizi cum iti vei trai viata de acum incolo. Te resemnezi sau lupti pana la capat.
Incep apoi pregatirile pentru lupta. Strategii, planuri, scheme.
In primul rand faci tot posibilul sa te convingi ca nu vrei sa slabesti repede. Iti spui ca lumea e obisnuita cu tine asa cum esti si nu se intampla nimic rau daca slabesti mai greu. Ca nu conteaza cat timp dureaza atata timp cat are efect.
Apoi iti impui sa nu arati cand si cat ai slabit. Sa faci tot posibilul sa te imbraci la fel ca sa nu te astepti la complimente care nu vor veni.
Apoi incerci sa te convingi ca nici macar nu ai nevoie de complimente. Si incepe lupta.
Tu ataci cu alimente slabe si cu vointa de fier. "Kilogramele" ataca cu pofte de orice mai putin de ce ai voie.
Tu ataci cu mancaruri mai sofisticate insa de regim, "kilogramele" ataca cu mirosuri de prajeli si pizza.
Fiecare zi e o batalie.Si apoi vine momentul in care tu castigi lupta. Nu e momentul cand cantarul arata greutatea pe care ti-o doresti, nici atunci cand iti cumperi prima haina cu un numar mai mic. Este momentul cand primesti primul compliment. Primul "wow!!!" venit din partea cuiva. Si nu conteaza daca e partenerul de viata, o prietena sau o colega. Acea privira aruncata spre tine, uimirea si vorbele dulci care urmeaza, fac ca toate zilele grele si toate sacrificiile sa nu mai conteze. Abia atunci iti dai seama cat de important era pentru tine sa fii admirata, sa vezi o privire aruncata spre tine cu placere, un cap intors dupa tine pe strada sau un simplu compliment legat de o bluza nou cumparata.
Acel prim compliment te face sa castigi lupta. Atunci stii ca ceea ce faci e bine si iti da putere sa mergi inainte.
Azi a venit momentul si pentru mine.
Azi pot spune ca am castigat lupta definitiv.
De acum, regimul devine doar un mod de a trai. Slabitul va veni de la sine. Nu ma mai lupt si nu ma mai gandesc constant la cantar, mancare sau haine.
De acum, imi traiesc viata.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu