Dovezi

Toti cei care se apuca de slabit isi verifica hainele. Se uita sa vada daca sunt mai largi, daca pica pe corp asa cum picau inainte. Ca sa evite cantarul (care cateodata e rau cu noi) apeleaza la aceasta metoda de verificare. Si eu am cautat altceva in afara de cantar care sa-mi arate daca am mai slabit sau nu. E adevarat ca hainele pe care le am sunt deja mari si le iau in ordine inversa cumpararii lor (am pastrat haine de la fiecare etapa de ingrasare) insa mereu ma gandesc ca hainele se pot largi asa ca nu m-au satisfacut. Dupa o perioada in care nu stiam ce sa fac ca sa vad cat/cum slabesc (si aici specific ca nu imi place sa ma masor pentru ca nu stiu cum), am descoperit solutia! Inelele. Am doua inele, unul de la mama si unul de la sotul meu, pe care nu le-am mai pus pe mana de niste ani. Cel de la mama, l-am primit cand am implinit 20 de ani iar cel de la sotul meu, in 2005 (aveam 24 de ani) de ziua indregostitilor. Niciunul dintre inele nu mai putea fi bagat pe vreun deget:)) Erau prea mici. Acum le-am pus la locul lor de cinste:) Cel mic (cel de la sot) este si ajutorul meu de testare a cantitatii de sare consumata. De fiecare data cand observ ca nu se mai invarta lejer pe deget, stiu ca am pus un pic cam multa sare in mancare si am grija sa beau mai multa apa ca pana a doua zi sa o elimin (efectul sarii este instant la mine si ma umflu cam la o ora dupa ce o consum). M-a motivat un pic mai mult faptul ca am reusit sa le pun pe degete ca daca stau bine si ma gandesc, nu kg-ele sunt cele care conteaza ci aspectul fizic. Sunt un pic mai bine, un pic mai linistita. In seara in care am scris de placinta mea cu mere, am si gustat din ea. Simteam ca ma sufoc. Nu puteam face nimic pentru ca ma gandeam la ea. Asa ca mi-am asumat riscul, mi-am tait o felie sanatoasa si am mancat-o fara sa respir. Nu cred ca mi-a luat mai mult de 30 de secunde sa o mananc toata si nu exagerez. Nu m-am simtit vinovata absolut deloc. Dupa ce am terminat felia, m-am asezat in fotoliu cu farfuria goala in brate si am simtit cum ma cuprinde o stare de relaxare. Mi se limpezea mintea. Incercam sa-mi imaginez cum ar fi fost daca nu mancam acea felie de placinta care mi-a pus in pericol munca a 43 de zile si mi-am dat seama ca nu as fi fost ok. Sincer spun, daca nu o mancam, probabil ca renuntam la dieta datorita starii psihice. A doua zi m-am urcat pe cantar si se pare ca si el m-a inteles pentru ca mi-a aratat 79.5. Am vrut sa intru in PP pentru 7 zile dar apoi m-am gandit ca ar fi un chin mult prea mare pentru mine si nu sunt masochista asa ca am continuat cu PL inca 2 zile conform planului. Azi dimineata cantarul mi-a aratat 80.5 ceea ce pentru mine este extraordinar. Inseamna ca greutatatea mea s-a stabilizat. Daca pana la sf. lunii, greutatea se va stabiliza la 79kg voi fi in graficul meu lunar propus. Nu stiu daca voi mai avea momente in care sa simt ca nu mai rezist si voi calca stramb. Probabil ca da. Important pentru mine este ca dupa ce am "comis-o" am mers inainte fara a avea vechiul sentiment care imi spune "lasa ca se poate trisa daca e doar putin, asa ca de ce sa nu o fac". Nu mai am pofte interzise, nu imi vine sa stric regimul si sunt constienta de faptul ca daca vreau sa ajung la greutatea dorita, trebuie sa fac sacrificii mari.